sunt fericita ca natura inca isi urmeaza drumul ei peren, in ciuda enormitatilor lumii...in ciuda cancanurilor, a cautatorilor de marsavii si a poluatorilor de tot felul, fizici si mentali...am descoperit drumuri neumblate, pe unde caprioara inca isi mai dezmiarda puiul...nu e vorba aici de inocenta, ci de acea puritate a universului regasibila in fiecare dintre noi, dar pierduta in zorii unei zile apocaliptice...nu vreau sa fac poezie, e doar setea imensa de frumos, o sete de cunoastere si descoperire, de puritate si elementar...pentru ca oricat am ridica drapelul modernitatii, sufletul tipa naturaletea...si viata...si drumurile nesfarsite...drumuri de munte...drumuri unde inca florile si mugurii primaverii iti zambesc strategic pentru a te cuceri si a te ispiti, afara din lumea haosului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu