Am participat de curând, în calitate de cadru didactic (tânăr, plin de speranță, dornic să învețe etc.) la un curs de formare profesională. Până aici, nimic ieșit din comun, din moment ce a participa la un asemenea seminar este ceva obișnuit pentru fiecare om dornic să se perfecționeze. Ceea ce m-a mirat a fost faptul că acest curs a fost gratuit, cel puțin pentru noi, personalul didactic. Uite că ministerul nostru de nimic mai mișcă din când în când, în ciuda aparențelor. Bine, mulțumită UE, că altfel ar fi vai și amar de noi! Am recâștigat astfel speranța aproape pierdută, la o vârstă atât de fragedă (să îți pierzi speranța la 25 de ani e de-a dreptul nemilos din partea soartei!), că mai există speranțe și pentru țara noastră, pentru cultură și mai ales pentru generațiile care vor veni. Școala nu înseamnă numai cazuri de delincvență juvenilă, de profesori frustrați, de lipsă de interes față de tot ceea ce înseamnă cunoștințe. Descopăr zi de zi, profesând într-o astfel de instituție de învățământ, că există și copii talentați, dornici să cunoască, să știe, să descopere, precum și colegi altruiști, pregătiți pentru munca în echipă, capabili și bine pregătiți.
Astfel, cursul la care am fost prezentă se numește ”Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activități de mentorat”, care face parte din proiectul cu același nume. Acesta este selectat în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 (POS DRU) și finanțat din Fondul Social European. Proiectul este derulat pe o perioadă de trei ani (2008-2011), fiind implementat în parteneriat cu Educația 2000+ Consulting și Millenium Design Group. Proiectul își propune să desfășoare activități de mentorat la nivelul școlii, contribuind astfel în mod direct la îmbunătățirea calificării cadrelor didactice și a formatorilor și acordându-le acestora un sprijin semnificativ în carieră. Obiectivul general al proiectului este de a asigura accesul la un învățământ de calitate pentru elevii din localitățile defavorizate prin intermediul dezvoltării profesionale continue a cadrelor didactice din învățământul obligatoriu. Un demers bine venit, spun eu, având în vedere faptul că, din păcate, calitatea reală a învățământului a scăzut dramatic în ultimii ani, în special datorită reformelor haotice, a schimbărilor repetate de legi și a unui sistem obosit, care prea puțin favorizează continuitatea cadrelor didactice, motivarea absolvenților și a celor deja angrenați în el, precum și crearea de condiții elevilor, ajungându-se din păcate la desființări de școli - care au ca rezultat impunerea navetei, uneori mult prea obositoare pentru cei mici- și spații insuficient adaptate procesului.
Am invățat în cadrul proiectului să muncesc în echipă, descoperind că a comunica este deosebit de important pentru a realiza lucruri bune, utile și interesante. Mi-am întărit ideea că rolul profesorului e de a stimula în primul rând dorința de învățare și de autocunoaștere a elevilor. Educația în școală trebuie să vizeze ansamblul personalității elevului, atât din punct de vedere cultural, cât și afectiv, motivațional, volitiv, atitudinal, să-i susțină eforturile, să-i lărgească interesele, să-i optimizeze procesul de învățare. Am învățat că există educatori, învățători și profesori buni, oameni iubitori, implicați în ceea ce fac. Consider că în cadrul unor asemenea cursuri nu informațiile sunt temelia, ci oamenii, factorul uman care însuflețește fiecare activitate. Ar fi păcat ca tot ceea ce aceștia au construit, unii în zeci de ani, să nu aibă ecou în viitor! E timpul să investim în oameni, nu în ministere, nu în guverne, nu în politică și jocuri murdare de culise, nu în afaceri de miliarde de euro! După cum spunea Valeriu Sterian, ”Nimic fără oameni...”...
Eu am fost fotografa ultimei poze. :D Great !
RăspundețiȘtergere